17 martie 2009

Istorie

Un oraş este produsul viu al mâinii şi minţii umane, reflectând istoria omului, zbaterea lui pentru libertate, creativitate, genialitate - şi egoismul şi erorile sale.
Charles Abrams

Părăsind pentru un minunat sfârşit de săptămână capitala mult iubită, am colindat străzile din Sighişoara. Mintea mea nu poate coace suficiente adjective iar gramatica limbii române nu conţine din păcate destule grade de comparaţie pentru a descrie aceste străzi. Poate unora li se par lipsite de viaţă, terne, însă sunt pline de istorie, de taine, au un farmec pe care mulţi îl ignoră.
Gangul din imagine ar avea o groaza de mici istorisiri, de întâmplări cărora le-a fost martor secole întregi, dar care vor rămâne nerostite. Pietrele, printre care într-o zi ploioasă se scurge rapid o mini-Dunăre, au fost poate călcate de milioane de oameni, unii chiar intrând în istorie. Felinarul care atârnă nestingherit a luminat nopţile friguroase, chipurile grăbite, a "văzut" iubirea, ura, poate chiar crima şi a "auzit" secrete de mult îngropate.

6 comentarii:

  1. peste cati pasi am trecut si oare cati pasi o sa ii acopere pe ai mei?
    un oras de poveste :)

    RăspundețiȘtergere
  2. unul dintre cele mai frumoase orase...numai bun pt a evada in el din agitatia Bucurestiului

    RăspundețiȘtergere
  3. Am intrat din intamplare pe blogul tau,dar chiar mi-au placut pozele...
    Astept si altele

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca iti place orasul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Batrane sunt strazile Sighisoarei si povestile lor ar umple romane intregi daca zidurile tacute ar capata glas.

    RăspundețiȘtergere